Cornel

Ma numesc Cornel si am 21 de ani. Nu stiu sa mint, n-am stiut niciodata. De un an de zile traiesc in camin cu o fata pe nume Ioana. Nu ma minte niciodata. Nu m-a mintit niciodata. Suntem un cuplu fericit, nu ca altii care se injura si se bat, pana si in public. Gasesc umilitoare situatia-n care vrei sa faci sex, te dezbraci, si-ti pute fundul. Mi s-a intamplat odata cu Ioana. Ii putea fundul. Nu am putut sa-i spun, pentru ca mi-am adus aminte ca am mers cu ea la nunta unui amic: era intr-o rochie ca de matase, foarte placuta la atingere, neagra, iar Ioana cu buzele rosii si pometii imbujorati, cu pantofi finuti cu toc, toata mirosind a mandarine (ne cumparasem un gel de dus aromat, de care eram foarte multumiti). Cum as fi putut sa-i spun ca-i pute fundul? Era dezgustatoare apropierea dintre cele doua situatii. N-am stiut niciodata ce trebuie facut atunci cand un cersetor se apropie de tine si-ti cere bani. Odata i-am dat unui mos simpatic portia mea de McChicken. Sunt sigur ca exista cel putin un om care sa cunoasca adevarul.

Ion masoara infinitul

Apune soarele in dreapta unui tractor, iar Ion sta si-si ascute cutitul pe un os de taur. Legat la cap cu o esarfa rosie-vinetie el isi saruta propriile maini in semn de recunostinta. Astazi a infaptuit. Creatia lui se poate masura in milimetri, metri, secunde, litri, bani sau chiar idei. Ai putea spune ca a muls o vaca lunga de 2 m, valorand 100 RON, cu sfarcurile de 15 mm, care a dat 10 l de lapte si care i-a dat ideea de a renunta la fumat. Cum poate o vaca sa te faca sa te lasi de fumat? Isi aduce aminte Ion cum fuma, lasandu-si calcaiele sa atarne lenese pe prispa. Ion are, a avut si se pare ca nu mai are o nevasta.
Pe cat de ambiguu ar suna, asta se intampla, sau s-a intamplat. Caci Ion nu stie in ce timp e, ba chiar dupa ce a infaptuit a uitat ca e. Uitand ca e, ar fi trebuit sa uite ca a uitat. E complicat. Ion si-a omorat nevasta fiindca nu-l lasa sa fumeze. Cand gandea, el fuma. Il ajuta, si inca il mai ajuta sa ia decizii. Deciziile se baseaza pe niste interogari logice, in urma carora mintea lui Ion emitea niste raspunsuri. Unde s-o ingrop? In spatele casei. Ion oricum se apucase sa sape groapa pnt noua buda. Aia veche se umpluse. Cu cacat, evident. Decizie: o pun in groapa si ma cac pe ea. Gandindu-se ca mirosul oricum ar fi coplesit duhoarea unui hoit, si ca viermii, care oricum se fac, ar fi accelerat procesul. Ion este calm, bea ocazional, iar cand bea se joaca cu cei doi copii. Catinca si Viorel. De la streasina casei pana jos sunt 3 m.

Death is the road to awe

Intalnire scurta cu moartea. Dat mana. Sarutat pe obraz. Se iese in gradina la ceai. Discutam incet, ferit, despre Moartea Dlui Lazarescu. Moartea imi spune o ghicitoare. Radem. Imi arata cu degetul un copil. Imi doresc sa fie o anecdota. Nu e. Continua. Raguseste. La semafor e rosu. Ma intreaba: "Nu te dor plamanii de cat ai respirat atatia si atatia ani?". Ma uit in ochii ei, fara sa-i raspund nimic. Se fastaceste. Tacere. Se ridica, ma ridic. Ma saruta pe frunte, ma mangaie pe cap. Pleaca. Intreb: "O sa te mai vad?". Se intoarce si-mi face cu ochiu.

Insomnia

Ai vazut vreodata cum cade un apus de la etajul doi?

Se scurge pe linistea uda a ferestrelor, zburand peste fetele oamenilor obositi de atatea si atatea vieti traite, regurgitate, reincarnate.

Cade si moare un om, nu-mi pasa. Apune soarele. Se naste altul.


Te rog sa nu ma reduci la tacere. Nu-mi aminti de lumea ta si de cascavalul pane, cu accent pe e. Mai lasa-ma un pic. Un minut, sa-mi scriu gandurile care-mi ard pielea capului. Am febra. Mor si nimeni nu ma stie. Inca o gura de aer si un cuvant, e tot ce vreau.


- Nu mi-e foame..
- Ia ma, stiu ca esti lihnit..ia si nu mai fa pe orgoliosu’
- Nu-i vorba de orgoliu. Ti-am zis ca nu mi-e foame.
- Daca vrei sa mori, e treaba ta. Dar eu vreau sa scap d-aci, si fara tine nu pot..
- Mi-e rau, ma, lasa-ma. Imi vine sa vomit..nu pot.
- Ti-ai luat pastila azi?
- Da..
- Nici un efect?
- Nu..
- Sa-i fut in gura. Suntem redusi la tacere si apoi drogati ca sa ne tina in viata.
- Mai taci dracu cu cacaturile tale “francmasochiste”. Nu e nimeni in spatele cortinei. In pula mea, intelege asta.
- Crezi ce vrei, o sa fi surprins sa vezi cum ei descopera adevaruri punandu-ne pe noi in acest labirint imputit cu o bucata de cascaval la iesire. Ca pe cobai, ca pe niste sobolani!
- Mda.. Deci tu ti-ai omorat mama pnt ca te-au pus ei. Cacatule. Din cauza ta suntem aici.
- AIA NU ERA MAMA! Era altceva.
- Era ma-ta! Era roscata, cu riduri pe frunte si fara un ochi. Cum pula mea poti sa zici ca nu era ma-ta? Era maica-ta… Si ai omorat-o!
- Cateodata am impresia ca nu suntem frati…
- A, da? Omora-ma si pe mine…
- Taci..se aude ceva. Shh!

O raza de lumina scruta timid pamantul dezvaluind membrele cangrenate ale unui soldat mort. Viermi. Pamant umed. Miros de pamant si sange. Gandaci, rame, praf de pusca, luna rosie.

- Unde te caci in razboi?
- Cum adica?
- Adica ce faci, iti dai pantalonii jos si te caci in transee langa soldati? Unde te caci? Daca iesi afara te vei caca mort. Unde te caci in razboi?
- Te caci in gand. Taci. Se apropie.
- O sa-l omori.
- Da.
- Cum?
- Ii dau cu leuca-n cap. Il leg si il trag in transee. Apoi il mancam. Stam aici, nu iesim.
- Te-ai mai gandit la ea?
- Nu prea..mi-e prea frica de imediatul din noi ca sa ma mai gandesc la posibil.

Bocancii lasa urme adanci si moi. Se inunda imediat ce ridici piciorul. Cu apa si sange. Apa si noroi.

- Mama ce greu e!
- Trage, trage-l de picioare. Se mai apropie unu.
- Uh..
……………………………………………………

- Aseara m-am sarutat cu ea, a fost asa o experienta!
- Cu cine?
- Cu ala… si arata spre fata livida si desfigurata a lu’ Cristina de la 2.
- Esti bolnav. E moarta de 2 zile.
- E care pe care!, nu?
- E care pe care.
- Scuipa-ma!

Ii trase o flegma in fata.

"De l'inconvénient d'etre né"

-Poti sa vezi dincolo de gaura asta?
-Nu, e intuneric.
-Si frig…
-Si frig!
-Ce vrei sa facem? Sex?
-Nu, ca sunt nemancat.
-Si ce legatura are?
-Are. Nu am destula putere..
-Nici de-o mangaiere?
-De o mangaiere am resurse..
-Mangaie-ma!

Afara ningea cu liniste. Iar vantul batea din directiile celor patru zari.

-Crezi ca impresionezi pe cineva?
-Ce pula mea tot bati campii acolo?
-Ce pula mea! CE PULA MEA! Asta stii sa zici mereu..
-Pai altceva nu am.
-Esti o pula.
-Da-te-n…
-Esti nemancat!

Mosul se apleaca cu ochiul in dreptul gaurii. Era zbarcit. Vinetiu.

-‘tu-i maica ma-sii, ce faceti voi acolo mai copii?
-Murim taica…
-Cum ma tataie muriti? De ce, de dragoste?
-De foame tataie, si de frig. De dragoste am murit de mult..
-Pffff… chicoti in ras copila.
-Pai futu-i Cristosii ma-sii, va scoate tata mosu d-aci indata.

Se indeparta si-si roti toiagul in aer lovind cu putere piatra. Cateva franturi de piatra cazura in palmele ei. Le stranse la piept, sarutandu-si mana.

-Ma tataita, cati sunteti acolo?
-Doi tataie..
-Da..eu sunt fata.
-Nu fi proasta, si-a dat seama…doar n-oi fi girafa.
-Pula ce esti!

Pasii mosului se indepartau usor.

-Tataieeee.
-Vine taica. Tineti-va de cald.
-Nu-mi mai simt mainile…

Levitau luminile de pe cer, indiferente. Se auzeau pasi. Mici si desi. Troznea pamantul inghetat sub ei. Lumanarea arunca umbre de fluturi, iepuri si lupi.

-Termina, esti ridicol… Nu stii sa faci.
-Taci. Se aud pasi.
-Tataiieeee.

Piatra incepu sa vibreze sis a trozneasca sub loviturile puternice. Dupa cateva minute loviturile au incetat. Ochiul vinetiu se holba prin gaura.

-Ma tataie, eu n-am putere pentru tarnacopul asta… Ma duc sa-mi iau fecioru de acasa.
-Tataie, asculta-ma…nu e timp..te rog sa mai incerci..o vezi? A adormit. Nu e bine tataie..o iubesc si nu e bine. Tremura si buzele-i sunt vinete.

Dimineata era cetoasa. Cativa flacai bubuiau de zor cu tarnacoapele in piatra.

-Nu-mi mai simt bratele…
-Vezi in ceata?
-Nu-mi mai simt mainile..
-Vezi in ceata?
-Nu pot sa strang pumnul…nu pot..
-Dezbraca-te!
-Uita-te la Frunze. Uita-te la martiri. Noi suntem frunzele ce cad..

Frunzele nu cad. Frunzele mor.

-Stai cuminte, nu te mai misca. O sa strici poza.
-Tu nu mai chicoti, fa poza odata..

-Fa dragoste cu mine…te rog.
-Poftim?
-Te rog..
-Esti nebuna..nu e ca-n filme..nu vezi ca d-abia mai respiri. Eu nu ma pot misca.
-Vino!
-Imi crapa capul…

Piatra se zguduia ca posedata. Cadeau franturi din ea peste ei. Erau imbratisati. Se sarutau. Tataie fuma si sorbea cu nesat dintr-o sticla de palinca. Cateva babe isi faceau cruce si blestemau piatra. Preotul citea dintr-o carte veche, iar un caine ii lingea cizmele lu’ Ion.