Insomnia

Ai vazut vreodata cum cade un apus de la etajul doi?

Se scurge pe linistea uda a ferestrelor, zburand peste fetele oamenilor obositi de atatea si atatea vieti traite, regurgitate, reincarnate.

Cade si moare un om, nu-mi pasa. Apune soarele. Se naste altul.


Te rog sa nu ma reduci la tacere. Nu-mi aminti de lumea ta si de cascavalul pane, cu accent pe e. Mai lasa-ma un pic. Un minut, sa-mi scriu gandurile care-mi ard pielea capului. Am febra. Mor si nimeni nu ma stie. Inca o gura de aer si un cuvant, e tot ce vreau.


- Nu mi-e foame..
- Ia ma, stiu ca esti lihnit..ia si nu mai fa pe orgoliosu’
- Nu-i vorba de orgoliu. Ti-am zis ca nu mi-e foame.
- Daca vrei sa mori, e treaba ta. Dar eu vreau sa scap d-aci, si fara tine nu pot..
- Mi-e rau, ma, lasa-ma. Imi vine sa vomit..nu pot.
- Ti-ai luat pastila azi?
- Da..
- Nici un efect?
- Nu..
- Sa-i fut in gura. Suntem redusi la tacere si apoi drogati ca sa ne tina in viata.
- Mai taci dracu cu cacaturile tale “francmasochiste”. Nu e nimeni in spatele cortinei. In pula mea, intelege asta.
- Crezi ce vrei, o sa fi surprins sa vezi cum ei descopera adevaruri punandu-ne pe noi in acest labirint imputit cu o bucata de cascaval la iesire. Ca pe cobai, ca pe niste sobolani!
- Mda.. Deci tu ti-ai omorat mama pnt ca te-au pus ei. Cacatule. Din cauza ta suntem aici.
- AIA NU ERA MAMA! Era altceva.
- Era ma-ta! Era roscata, cu riduri pe frunte si fara un ochi. Cum pula mea poti sa zici ca nu era ma-ta? Era maica-ta… Si ai omorat-o!
- Cateodata am impresia ca nu suntem frati…
- A, da? Omora-ma si pe mine…
- Taci..se aude ceva. Shh!

O raza de lumina scruta timid pamantul dezvaluind membrele cangrenate ale unui soldat mort. Viermi. Pamant umed. Miros de pamant si sange. Gandaci, rame, praf de pusca, luna rosie.

- Unde te caci in razboi?
- Cum adica?
- Adica ce faci, iti dai pantalonii jos si te caci in transee langa soldati? Unde te caci? Daca iesi afara te vei caca mort. Unde te caci in razboi?
- Te caci in gand. Taci. Se apropie.
- O sa-l omori.
- Da.
- Cum?
- Ii dau cu leuca-n cap. Il leg si il trag in transee. Apoi il mancam. Stam aici, nu iesim.
- Te-ai mai gandit la ea?
- Nu prea..mi-e prea frica de imediatul din noi ca sa ma mai gandesc la posibil.

Bocancii lasa urme adanci si moi. Se inunda imediat ce ridici piciorul. Cu apa si sange. Apa si noroi.

- Mama ce greu e!
- Trage, trage-l de picioare. Se mai apropie unu.
- Uh..
……………………………………………………

- Aseara m-am sarutat cu ea, a fost asa o experienta!
- Cu cine?
- Cu ala… si arata spre fata livida si desfigurata a lu’ Cristina de la 2.
- Esti bolnav. E moarta de 2 zile.
- E care pe care!, nu?
- E care pe care.
- Scuipa-ma!

Ii trase o flegma in fata.