Cel ce plange

Ai ochi sa vezi? Ai ochi sa plangi? Cacat! Mars in pula mea si bovarizeaza in sala de asteptare. Arta nu-i decat un motiv.

Regie

08:00. Liniste. Raza de soare, “pusa” foarte convenabil in mijlocul camerei. Praful se misca dupa un algoritm complex si lasa loc de interpretari melancolice asupra situatiei. Care dealtfel era destul de banala. Ea sforaie. Nu situatia, ea. Ea prietena lui, fiica lui, sora lui. Sau ma rog. Ea a inceput sa sforaie. Era liniste pana-n momentul ala. Stand pe fotoliu, cu un buchet de flori in mana, ma gandeam la viitor. Luminile erau aranjate in urmatoare configuratie: 2, 1, 2. Nu e neaparat nevoie sa va spun ca eram indragostit de ea pana-n maduva oaselor. Pana acolo unde dragostea incepe sa doara, ca o infectie urinara. Sa usture. Sa nu te lase sa dormi. Sa stai cu orele si sa o astepti sa se scoale. Ea sforaie. Nu sforaia pana acum, dar in dimineata asta sforaie. Sau poate nu sforaie ea, ci barbatul de langa ea. Nu stiu, nu-mi dau seama. Mi-as face o cafea, dar mi-e teama ca-i scol. Pe ea o. Gramatical. O scol. As putea sa ma bag langa ei in pat, usor, fara sa simta. S-o iau in brate macar, ar trebui sa fie calda. Sau s-o dezvelesc un pic sa i se faca pielea de portocala. Apoi s-o iau in brate. Asa rece. Cineva trece in patru labe prin fata mea. Are sau avea fata acoperita de par. Aud soptind: “Nu intra in cadru!!”. Trece. Se pierde in hol, se ridica si iese pe usa. Intra un tip. Scund. Se duce in bucatarie si se apuca sa scoata de acolo mobila, vesela, tot. Face un zgomot infernal. Nu se scoala. Ei nu se scoala. Tepeni, ca prinsi intr-un rigor mortis. Mi se zbate ochiul. Ma uit in tavan, ma uit la ei. In stanga, in dreapta. Sentimentul de angoasa ca in asteptarea unui eveniment de calibru cosmic. Ca si cum lumea ar sta sa se nasca. Si apa care-ti curge din nas, praf care se aseaza pe tine. Izvor.